Înainte de toate, sunt un om care a trăit ani întregi în perfecționism, autocontrol și teamă de judecată. Am crescut într-un mediu în care „a fi suficientă” însemna să performez, să fiu cuminte, să nu deranjez și să nu arăt slăbiciune.

Am schimbat cariere, țări, responsabilități și titluri, mereu cu sentimentul că „trebuie să fie mai mult”. Ani de zile, am făcut totul „ca la carte”: job stabil, rezultate, imagine bună, standarde înalte.

Viața mea arăta bine din exterior, dar în interior simțeam o ruptură fină și persistentă. Eram tot mai obosită, mai deconectată, tot mai departe de mine.

Punctul de cotitură a venit când viața m-a zguduit din temelii. Pierderea tatălui meu m-a forțat să mă uit sincer la mine, la felul în care trăiam și la felul în care mă abandonam.

Atunci am înțeles că nu mai pot trăi doar din „trebuie”. Am renunțat la drumul „sigur”, am început să lucrez cu mine, să îmi înfrunt fricile, să îmi ascult corpul și emoțiile pe care le ignorasem ani de zile.

Așa am ajuns la coaching, la abordarea somatică și trauma-informed și, în timp, la o versiune a mea mai autentică și mai împăcată.

Astăzi îmi dedic munca femeilor aflate între roluri, între versiuni, între trecut și viitor. Femeilor care s-au pierdut în responsabilități și „trebuie”, dar care simt în interior o voce care încă șoptește: „E timpul să mă întorc la mine.”

Pentru mine, coaching-ul nu este o tehnică, ci o reîntoarcere la adevărul tău. Iar ghidul „Busola Interioară” este o parte din această călătorie, una pe care nu trebuie să o faci singură.